Vizionari, mult înaintea timpului lor, aceşti români de geniu şi-au aşezat numele între legende, în panteonul de aur al umanității. Cu perseverență, ei şi-au demonstrat ideile revoluționare în ştiință şi artă şi au lăsat urmaşilor o moştenire neprețuită. Nici nu avem la îndemână destule superlative pentru realizările lor, pentru importanța acestora în istoria civilizației sau pentru a ne exprima gratitudinea. Se spune că familiile burgheze, dar nu neapărat, de oameni educați, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, au generat o elită, şcolită în străinătate, care și-a demonstrat valoarea încă din primii ani ai secolului următor.
Apartenența lor la națiunea română ne face să fim mândri. Despre unii s-a scris mai mult, despre alții mult mai puțin, de aceea vom începe cu cei din urmă.
– Studii asupra antigravitatiei – biogravitoni.
Frecvent suntem bombardați cu știri privind apariții de OZN-uri, unele reale, altele imaginare sau fabricate. Realizatorii de știri nu binevoiesc însă să ne informeze şi cu privire la faptul că FARFURIA ZBURĂTOARE este BREVETATĂ CHIAR DE COANDĂ, cu numele de AERODINA LENTICULARĂ. Patentul este datat 15 februarie 1938, având numărul de înregistrare 2108652.
Henri Coandă nu a făcut din munca sa un secret. În 1967, într-un interviu acordat ziaristului şi scriitorului V. Firoiu, el declara: „(…) îl am chiar gata, e în plin lucru”, urmând să facă o probă de zbor în 1969. Farfuria folosea drept combustibil propanul, deşi conform spuselor inventatorului ar fi putut fi folosi la fel de bine un sistem de propulsie energo-nucleară. Ne putem imagina la ce viteze ajunge un astfel de dispozitiv de zbor, deloc „extraterestru” şi care pare a fi folosit în scopuri militare, de cercetare şi de spionaj.
Pe lângă toate acestea (și multe alte invenții), Coandă a fost și un artist talentat, învățăcel al sculptorului francez Rodin și prieten al lui Brâncuși, cu care a colaborat în artă și în știință.
HENRI MARIE COANDĂ a fost academician și inginer român, pionier al aviației, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacție și descoperitor al efectului care îi poartă numele.
Henri Coandă s-a născut la București, la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase. Tatăl său a fost generalul Constantin Coandă, profesor de matematică la Școala națională de poduri și șosele din București și prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă în 1918. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania, Franta.
Încă din copilărie viitorul inginer și fizician era fascinat de miracolul vântului, după cum își va și aminti mai târziu. Henri Coandă a fost mai întâi elev al Școlii Petrache Poenaru din București, apoi al Liceului Sf. Sava, unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, în 1899, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iași. După terminarea liceului, în 1903, și-a continuat studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București. Detașat la un regiment de artilerie de câmp din Germania 1904, a fost trimis la Universitatea Tehnică din Berlin-Charlottenburg (Technische Hochschule).
Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă a construit un AVION-RACHETĂ pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, și la Institutul tehnic Montefiore.
În 1908 s-a întors în țară și a fost încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie. Datorită firii sale și spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut și obținut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâștigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan – Teheran – Tibet. La întoarcerea din călătorie, a plecat în Franța și s-a înscris la Școala superioară de aeronautică și construcții, nou înființată la Paris în 1909, pe care a absolvit-o în anul 1910, ca ȘEF DE PROMOȚIE, obținând diploma de inginer aeronautic.
Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni PRIMUL AVION CU PROPULSIE REACTIVĂ, de fapt un avion cu reacție, fără elice, numit convențional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la Paris.
În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experiență, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare și a luat foc. Din fericire, tânărul Henri a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima și câteva contuzii minore la față și la mâini. Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele datorită lipsei de interes din partea publicului și savanților vremii.
În 1911 la Reims, Henri Coandă a prezentat un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acționau o singură elice.
Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie, aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă.
În 1912 unul dintre ele a câștigat PREMIUL ÎNTÂI la Concursul internațional al aviației militare din Anglia.
În următorii ani s-a întors în Franța, unde în 1916 a construit un avion de recunoaștere foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, PRIMUL TREN AERODINAMIC DIN LUME și altele.
Între anii 1914-1918 Henri Coandă a lucrat la „Saint-Chamond” și „SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis. În această perioadă a proiectat trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a și participat.
A inventat un NOU MATERIAL de construcție, BETON-LEMNUL, folosit pentru decorațiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iași, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)
În anul 1926, în România, Henri Coandă a pus la punct un DISPOZITIV DE DETECȚIE A LICHIDELOR ÎN SOL, folosit în prospectarea petroliferă.
În 1934 a obținut un BREVET DE INVENȚIE francez pentru Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care era echipat avionul său cu reacție. După ce avionul decola, Henri Coandă a observat că flăcările și gazul incandescent ieșite din reactoare tindeau să rămână pe lângă fuzelaj.
După peste 20 de ani de studii proprii și ale altor savanți, inginerul român a formulat PRINCIPIUL CE DEFINEȘTE EFECTUL COANDĂ, numit astfel de profesorul Albert Metral. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentația aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet și altele.
În Golful Persic inventatorul român a construit un REZERVOR DIN BETON SUBACVATIC pentru depozitarea petrolului.
În 1967 a fost încununat cu titlul de DOCTOR HONORIS CAUZA al Institutului Politehnic Bucureşti, a devenit membru al Academiei Române (1970), preşedinte al Institutului pentru Creaţie Ştiintifică şi Tehnică Bucureşti (1971), membru al Societăţii Aeronautice Engleze,
În anul 1969 Henri Coandă a revenit definitiv în țară ca director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, a fost ales membru al Academiei Române.
Henri Coandă, inginer, fizician, pionier al aviaţiei a decedat la București, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.
Surse: Numismatica și inventică
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Apartenența lor la națiunea română ne face să fim mândri. Despre unii s-a scris mai mult, despre alții mult mai puțin, de aceea vom începe cu cei din urmă.
Sunt ROMÂNI care au făcut ISTORIE.
🌹Sir HENRI MARIE COANDĂ (1886-1972)
Henri Coandă a fost un savant cu pregătire polivalenta, iar descoperirile sale sunt în diferite domenii: aeronautica, construcții, transporturi, industrie, medicina, biologie, protecția mediului. Multe din cele 250 de invenții certificate prin 707 brevete internaționale stau la baza unor sisteme, mașini și unelte care se folosesc și astăzi în diverse industrii sau chiar în viața de zi cu zi.
De exemplu:
🌹Sir HENRI MARIE COANDĂ (1886-1972)
Știați că savantul român Henri Coandă, a fost INVENTATORUL PRIMULUI AVION CU REACȚIE DIN LUME, pilotat de el personal la 16 decembrie 1910, lângă Paris?
Știați că Henri Coandă a inventat HIDROGENERATORUL pentru desalinizarea apei de mare (cu ajutorul ENERGIEI SOLARE)?
Știați că Henri Coandă a inventat SISTEMUL DE TRANSPORT TUBULAR cu mare viteză (o aplicație a efectului Coandă) ?
Știați că Henri Coandă a inventat „REZERVORUL OCEANIC” destinat petrolului extras din sondele marine?
Știați că Henri Coandă a fost AUTORUL A PESTE 250 DE INVENȚII pentru care a obținut 700 de BREVETE în diferite țări ale lumii?
Henri Coandă a fost un savant cu pregătire polivalenta, iar descoperirile sale sunt în diferite domenii: aeronautica, construcții, transporturi, industrie, medicina, biologie, protecția mediului. Multe din cele 250 de invenții certificate prin 707 brevete internaționale stau la baza unor sisteme, mașini și unelte care se folosesc și astăzi în diverse industrii sau chiar în viața de zi cu zi.
De exemplu:
– Efectul Coandă (pe care savantul l-a identificat chiar cu ocazia testării avionului cu reacție) are aplicații la ventilatoare, aspiratoare, pompe de vid, sisteme de propulsie, atenuatoare de zgomot, compresoare, separatoare bifazice etc. De asemenea, are aplicații în domeniul medical în crearea inimii artificiale, dar și în ecologie – crearea barierei anti-rechini.
– Case multicelulare și din prefabricate, ce pot fi asamblate în 5 ore.
– Aerodina lenticulara – farfuria zburătoare Coandă, fără piese mecanice în mișcare, capabila de decolare-aterizare pe verticala și de zbor la punct fix.
– Rezervoare din beton armat, precum rezervorul de stocare a petrolului plasat chiar in mijlocul marii de Emiratul Dubai.
– Propulsia aerodepresiva care a stat la baza transporturilor de containere în tub.
– Turbina eoliana.
– Rețete de regenerare a solului și sisteme de stropit pentru camp
– Multispicul de grâu Coandă.
– Desalinizarea apei marine cu ajutorul energiei solare i observații în privința cristalizării diferite a apei în funcție de zona de pe glob. Coandă a observat și a fotografiat de-a lungul timpului aproape 1.500 de fulgi de zăpadă care ne arata structura energetica diferita a apei în funcție de locul de proveniență.
– Aerodina lenticulara – farfuria zburătoare Coandă, fără piese mecanice în mișcare, capabila de decolare-aterizare pe verticala și de zbor la punct fix.
– Rezervoare din beton armat, precum rezervorul de stocare a petrolului plasat chiar in mijlocul marii de Emiratul Dubai.
– Propulsia aerodepresiva care a stat la baza transporturilor de containere în tub.
– Turbina eoliana.
– Rețete de regenerare a solului și sisteme de stropit pentru camp
– Multispicul de grâu Coandă.
– Desalinizarea apei marine cu ajutorul energiei solare i observații în privința cristalizării diferite a apei în funcție de zona de pe glob. Coandă a observat și a fotografiat de-a lungul timpului aproape 1.500 de fulgi de zăpadă care ne arata structura energetica diferita a apei în funcție de locul de proveniență.
– Studii asupra antigravitatiei – biogravitoni.
Frecvent suntem bombardați cu știri privind apariții de OZN-uri, unele reale, altele imaginare sau fabricate. Realizatorii de știri nu binevoiesc însă să ne informeze şi cu privire la faptul că FARFURIA ZBURĂTOARE este BREVETATĂ CHIAR DE COANDĂ, cu numele de AERODINA LENTICULARĂ. Patentul este datat 15 februarie 1938, având numărul de înregistrare 2108652.
Henri Coandă nu a făcut din munca sa un secret. În 1967, într-un interviu acordat ziaristului şi scriitorului V. Firoiu, el declara: „(…) îl am chiar gata, e în plin lucru”, urmând să facă o probă de zbor în 1969. Farfuria folosea drept combustibil propanul, deşi conform spuselor inventatorului ar fi putut fi folosi la fel de bine un sistem de propulsie energo-nucleară. Ne putem imagina la ce viteze ajunge un astfel de dispozitiv de zbor, deloc „extraterestru” şi care pare a fi folosit în scopuri militare, de cercetare şi de spionaj.
Pe lângă toate acestea (și multe alte invenții), Coandă a fost și un artist talentat, învățăcel al sculptorului francez Rodin și prieten al lui Brâncuși, cu care a colaborat în artă și în știință.
HENRI MARIE COANDĂ a fost academician și inginer român, pionier al aviației, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacție și descoperitor al efectului care îi poartă numele.
Henri Coandă s-a născut la București, la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase. Tatăl său a fost generalul Constantin Coandă, profesor de matematică la Școala națională de poduri și șosele din București și prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă în 1918. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania, Franta.
Încă din copilărie viitorul inginer și fizician era fascinat de miracolul vântului, după cum își va și aminti mai târziu. Henri Coandă a fost mai întâi elev al Școlii Petrache Poenaru din București, apoi al Liceului Sf. Sava, unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, în 1899, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iași. După terminarea liceului, în 1903, și-a continuat studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București. Detașat la un regiment de artilerie de câmp din Germania 1904, a fost trimis la Universitatea Tehnică din Berlin-Charlottenburg (Technische Hochschule).
Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă a construit un AVION-RACHETĂ pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, și la Institutul tehnic Montefiore.
În 1908 s-a întors în țară și a fost încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie. Datorită firii sale și spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut și obținut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâștigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan – Teheran – Tibet. La întoarcerea din călătorie, a plecat în Franța și s-a înscris la Școala superioară de aeronautică și construcții, nou înființată la Paris în 1909, pe care a absolvit-o în anul 1910, ca ȘEF DE PROMOȚIE, obținând diploma de inginer aeronautic.
Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni PRIMUL AVION CU PROPULSIE REACTIVĂ, de fapt un avion cu reacție, fără elice, numit convențional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la Paris.
În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experiență, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare și a luat foc. Din fericire, tânărul Henri a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima și câteva contuzii minore la față și la mâini. Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele datorită lipsei de interes din partea publicului și savanților vremii.
În 1911 la Reims, Henri Coandă a prezentat un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acționau o singură elice.
Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie, aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă.
În 1912 unul dintre ele a câștigat PREMIUL ÎNTÂI la Concursul internațional al aviației militare din Anglia.
În următorii ani s-a întors în Franța, unde în 1916 a construit un avion de recunoaștere foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, PRIMUL TREN AERODINAMIC DIN LUME și altele.
Între anii 1914-1918 Henri Coandă a lucrat la „Saint-Chamond” și „SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis. În această perioadă a proiectat trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a și participat.
A inventat un NOU MATERIAL de construcție, BETON-LEMNUL, folosit pentru decorațiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iași, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)
În anul 1926, în România, Henri Coandă a pus la punct un DISPOZITIV DE DETECȚIE A LICHIDELOR ÎN SOL, folosit în prospectarea petroliferă.
În 1934 a obținut un BREVET DE INVENȚIE francez pentru Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care era echipat avionul său cu reacție. După ce avionul decola, Henri Coandă a observat că flăcările și gazul incandescent ieșite din reactoare tindeau să rămână pe lângă fuzelaj.
După peste 20 de ani de studii proprii și ale altor savanți, inginerul român a formulat PRINCIPIUL CE DEFINEȘTE EFECTUL COANDĂ, numit astfel de profesorul Albert Metral. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentația aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet și altele.
În Golful Persic inventatorul român a construit un REZERVOR DIN BETON SUBACVATIC pentru depozitarea petrolului.
În 1967 a fost încununat cu titlul de DOCTOR HONORIS CAUZA al Institutului Politehnic Bucureşti, a devenit membru al Academiei Române (1970), preşedinte al Institutului pentru Creaţie Ştiintifică şi Tehnică Bucureşti (1971), membru al Societăţii Aeronautice Engleze,
În anul 1969 Henri Coandă a revenit definitiv în țară ca director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, a fost ales membru al Academiei Române.
Henri Coandă, inginer, fizician, pionier al aviaţiei a decedat la București, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.
Surse: Numismatica și inventică
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu