Alpiniști pe șantierul în construcție al Chipului lui Decebal de pe Cazanele Dunarii cca.1996.Cel din plan apropiat ține în mână o rangă, o unealtă des folosită pentru realizarea colosului de piatră.
Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.
Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuiau să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7:30 la 13:30 și de la 13:30 până la 19:30. Lucrările s-au desfășurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.
Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile.
Câteva dimensiuni fizionomice ale chipului:
Lungimea ochilor: 4,3 metri
Lungimea nasului: 7 metri
Lățimea nasului: 4 metri.
Sursa: Istorie în culori
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu